Muzica partea I

Fac muzica.Pe langa asta,mai fac si altele insa,asta imi place sa fac cel mai mult si cu asta ma identific cel mai bine.Cand am pornit pe drumul asta pentru prima data,asta fiind la varsta de 11 ani,credeam ca a fi muzician nu e mare lucru.”Trebuie doar sa cunosti notele de pe portativ,sa stii sa faci versuri si sa canti la un instrument apoi,totul vine de la sine”…cam asta era viziunea mea asupra muzicii in general.

Cu trecerea timpului,am inceput sa descopar atat partile foarte bune ale domeniului astuia de activitate,cat si mizeriile ce se ascund sub fiecare decizie pe care trebuie sa o iei pentru binele tau si al proiectului si nu numai.Peste multe chestii am putut sa trec lejer,insa chiar si acum dupa 12 ani,inca sunt multe lucruri ce ma scot din minti.

In primul rand,faptul ca Internetul a reusit “performanta” de a distruge toata industria muzicala.Apoi,asa-zisii ascultatori de muzica,ce se bucura la tot ce e gratuit,insusindu-si totodata dreptul de a beneficia “moca” de toate materialele pe care un artist/trupa etc. le lanseaza.

Mai tine minte cineva fan-cluburile,pe care le faceau cei mai infocati sustinatori ai trupei/artistului respectiv si unde se organizau tot felul de chaturi,intalniri si corespondente prin scrisori cu ceilalti fani din alte colturi ale tarii? Era foarte fain ce se intampla acolo.

Nu mai vorbim despre placerea pe care o simteam atunci cand cumparam o caseta si,mai tarziu un CD.Tineam in mana carticica aceea de pe interiorul fiecarui album al trupei preferate si pur si simplu o “devoram vizual”.Pacat ca s-au pierdut toate lucrurile astea.

Cu toate astea,placerea si dragostea fata de muzica,mi-au ramas.Nu m-as putea imagina in alt domeniu de activitate pentru restul vietii mele.Desi fac uneori compromisuri pentru a-mi putea permite sa supravietuiesc si sa-mi duc proiectele la capat,principala activitate ramane muzica.

Inca mai cred ca se poate in muzica.Nu e niciodata prea tarziu.Trebuie doar sa-ti creezi identitatea,sa ramai “in zona” si sa vrei sa faci ceva diferit,nu neparat ceea ce se cere.Ca daca stam sa ne gandim,si muzica asta “de radio” nu ar fi starnit interes daca nu ar fi fost ceva nou la inceput.

E greu si privind in urma,asa a fost mereu.Inainte era mai greu sa faci muzica propriu-zis si mai usor sa reusesti cu ea odata ce ai reusit sa-ti faci demo-ul.Azi e foarte simplu sa-ti faci muzica,la cate softuri si nebunii au aparut in ultimii ani,dar nu oricine trece “testul final al calitatii”.

Nu copiati pe nimeni,respectati-va pielea,cereti-va drepturile,evaluati-va munca asa cum trebuie,investiti,dar nu mai mult decat ati putea sa sustineti pe un termen mai lung si fiti constanti in eforturile depuse.Intr-o zi,o sa rasara soarele si pe strada voastra.

Andrei Sorin Ovezea

Intre ratiune si simtire

Candva , obisnuiam sa-mi doresc lucruri simple . Probabil si datorita faptului ca locuiam intr-un oras mic ( Fetesti , judetul Ialomita ) , unde nu prea aveai multe lucruri “complicate” de facut .

Acolo , in Fetesti , mi-am petrecut 19 ani dintr-o viata de 23 . Si nu regret absolut nimic , desi nu de putine ori mi-a fost mai greu decat v-ati putea inchipui multi dintre voi .

Am trait multe in oraselul asta , atat bune cat si rele . Toate insa , mi-au dat incredere , “palme morale” si puterea de a trece de multe dintre obstacolele vietii .

Nu aveam bani , nimic de valoare in posesie , poate doar CD-playerul sa se fi ridicat la o suma mai maricica si ulterior , mp3-playerul . Dar eram fericit .

In timp , am plecat de acolo , stabilindu-ma prima data in Constanta . Apoi , in Bucuresti .

Ajungand in alte orase , mult mai mari decat Fetesti si , cunoscand fel si fel de oameni si situatii , am inceput sa-mi revin financiar , ba chiar sa traiesc pentru anumite perioade fara nici cea mai mica grija din acest punct de vedere . Dar stiti voi cum se spune : Toate , pana intr-o zi !

Plecat din Constanta , neavand practic unde sa mai lucrez acolo , am hotarat sa ajung in Bucuresti pentru a cunoaste “The Romanian Dream” :)) Si , intr-o oarecare masura , l-am cunoscut . E minunat , superb si divin . Dar cu ce pret …

Odata ce ajungem sa obtinem ce ne dorim dintr-un anume punct de vedere , fie el profesional , financiar sau personal , realizam ca pierdem ceva ce din pacate nu poate fi cumparat : Linistea !

Iar linistea , atat spirituala cat si cea din mediul inconjurator , conteaza enorm , poate chiar mai mult decat va imaginati ! Mie , cel putin , imi lipseste uneori cu desavarsire !

In fiecare zi , trec prin multe situatii , vad multi oameni , aud multe chestii , unele mai mult sau mai putin importante sau “dubiose”,dar incerc (cel putin,in ultima vreme) sa nu le dau o prea mare importanta. Am facut asta de multe ori pana acum si nu a dus nicaieri.Doar stres,nervi,incertitudini si tristete.

Desi uneori mi-e destul de dificil sa functionez la parametrii normali,imi aduc aminte mereu ca orice e pamantesc,poate fi trecut.In momentul acela, “triggerul” meu interior se declanseaza si incep sa schimb aspectele care nu ma avantajeaza.

Am o personalitate destul de complexa si schimbatoare asa ca,uneori nici mie nu mi-e usor sa ma inteleg pe deplin.

Trecand peste toate astea si intorcandu-ne la capitolul Liniste…mi-o doresc foarte mult acum …

Ultimele luni din viata mea au fost destul de zbuciumate din multe puncte de vedere , iar acum , mi-ar prinde foarte bine o perioada de acalmie. Si o s-o am pentru ca pana acum,ori de cate ori mi-am dorit asta,s-a intamplat.In caz contrar,lucrurile nu se pot termina decat foarte prost.

Cam asta se intampla atunci cand iei niste decizii brusc,fara sa te gandesti prea mult la consecinte si in primul rand,daca tu la randul tau,iti doresti ca toate aspectele sa se miste in directia stabilita pe moment.

Recunosc,nu gandesc prea mult atunci cand trebuie sa iau o decizie,pentru ca ma bazez foarte mult pe instinct,pe sentiment.E marele meu defect.Poate pe viitor,voi renunta la practica asta,insa momentan,face parte din ceea ce sunt,din natura mea.

Insa nu as recomanda nimanui sa faca treaba asta asa.Iti asumi multe,foarte multe riscuri si chestii “odioase” ce se pot isca de pe urma deciziei pe care o iei “cu sufletul”,nu cu mintea.Am multe chestii recent intamplate,”gandite” cu sufletul sau instinctul,care nu s-au terminat deloc placut.

Orice ati face in viata asta,nu implicati sufletul acolo unde mintea ar trebui sa aiba intaietate.

Andrei Sorin Ovezea

 

 

 

 

 

 

Scurta prezentare

Salut !

Ma numesc Andrei Sorin Ovezea si sunt muzician. Activez in trupa Sincarnate , ca tobosar.

In trecut , am facut parte din mai multe proiecte muzicale, printre care : Noise Reduction , Embeded Voice , Erase , Borg Borigm , Villain , Speedball , Nimeni De Nicaieri , Bullet , etc.

Momentan , am o viata relativ normala , am o iubita , un job , prieteni si familie si incerc pe cat posibil sa fiu un om mai bun .

Am decis sa infiintez acest blog din simpla dorinta de exprimare , fara a dori sa ma expun in vreun fel , pentru publicitate sau orice altceva .

Nu intentionez sa respect o anumita tematica , viata in sine si tot ceea ce se intampla in jurul meu fiind principala sursa de inspiratie .

Tot pe aici veti putea gasi si detalii despre eventuale cantece pe care le voi mai compune , cateva versuri si date referitoare la turneul / concertele Sincarnate , asta in cazul in care vreti sa ne vedem pe-acolo , la o tigara si o bere .

See u around !